Acasa

    postheadericon Note de final de campanie

    În absenţa altor argumente, o recentă apariţie televizata a contracandidatului meu din partea PNL s-a rezumat doar la a-mi aduce acuze, de fapt la a relua nişte ”marote” vehiculate pe diverse canale de ceva vreme, mereu aceleaşi. Nimic nou, aşadar. 

    Mi-a reţinut atenţia totuşi intervenţia unei doamne care se declara drept reprezentantă a Partidului Naţional Ţărănesc Creştin Democrat şi susţinătoare, în această calitate, a candidatului liberal pentru Colegiul 1 de Deputaţi, doamnă care spunea despre mine, cu un fel de ciudă de copil bosumflat: ”dar e bătrân!”. Am privit-o cu câte convingere definea această stare - adică strângerea la un loc a mai mulţi ani decât a reuşit dumneaei până acum - drept un defect. Şi m-am bucurat în sinea mea că această doamnă nu a avut putere de decizie pe la începuturile PNŢCD-ului. Pentru că, la felul în care gândeşte, ar fi fost în stare, pe motiv că e prea bătrân, să-l dea jos de la conducerea partidului pe răposatul «senior al politicii româneşti», domnul Corneliu Coposu. 

    ***

    Cel care se doreşte vocea alegătorului din Colegiul 1 de Deputaţi Râmnicu Vâlcea Nord, adică liberalul Gheorghe Ioniţă, promite să iniţieze tot felul de acte legislative care să schimbe în bine viaţa locuitorilor din colegiu. Ceea ce însă uită domnul Ioniţă - care, în ceea ce îi priveşte pe contracandidaţii săi, dovedeşte că are o memorie foarte bună - este faptul că în cei 4 (patru) ani cât a fost consilier local al municipiului Râmnicu Vâlcea (altfel spus, un fel de parlamentar local, pentru că şi Consiliul Local este, la fel ca Parlamentul, un for legislativ restrâns la dimensiunile unei localităţi) a promovat, alături de colegii liberali, o (una) singură iniţiativă legislativă, care s-a soldat cu adoptarea unei Hotărâri de Consiliu. Acea unică iniţiativă legislativă locală a vizat-o pe doamna Gabriela Ene, colegă de consiliu şi de partid la acel moment cu domnul Ioniţă, pe care liberalii au vrut să o dea afară din consiliu pe motiv că la una din şedinţe a votat după mintea domniei sale şi nu după cum îi dictase partidul. Altfel spus, singura lege locală pe care a iniţiat-o domnul Gheorghe Ioniţă cât a fost consilier al municipiului a fost una de răzbunare împotriva unui coleg de partid care nu a respectat disciplina penelistă.

    Cu astfel de antecedente, sunt convins că domnul Gheorghe Ioniţă poate fi vocea cuiva în viitorul parlament al României. Mai rămâne de aflat a cui.

    ***

    Am o singură întrebare pentru domnul Sorin Ghiţă: dacă dânsul zice că are 55% din voturile alegătorilor din Colegiul nr. 1 de Deputaţi Râmnicu Vâlcea Nord, nouă, celorlalţi candidaţi, cât ne mai rămâne? Nu de altceva, dar, la începutul săptămânii acesteia, o publicaţie care şi-a făcut un crez din a mă ataca în fiecare ediţie spunea despre domnul Ghiţă că ar fi la egalitate cu mine. Păi asta înseamnă că numai noi doi avem deja 110% din voturi.

    Probabil că acel procent de 55% i-a ieşit aşa cum am văzut la televizor, la întâlnirile pe care le are cu alegătorii, că stabileşte domnul Ghiţă cât să le facă salariul şi pensia (unde discuţia e cam aşa: ”şase (milioane) ajung? sau să fie şapte? hai să zicem opt, ca să fie suficienţi, e bine aşa?”). Oricum, domnia sa nu pare să aibă vreo problemă cu cifrele, de vreme ce crede că a conduce o comună cu 3.000 de locuitori e totuna cu a da legi pentru o ţară cu 21 de milioane de cetăţeni.

    Dar să redevenim serioşi! Şi să mergem cât mai mulţi la vot! Nu vă luaţi după sondajele publicate acum, cu un uşor iz de disperare, prin toată presa. Fiecare dintre Dumneavoastră, cu fiecare vot pe care-l daţi candidatului în care aveţi încredere hotărâţi cine şi cu ce procent câştigă alegerile. Nimeni nu are dreptul să vă mintă şi să pretindă că ştie dinainte cine va ieşi câştigător în urma votului. Numai Dumneavoastră hotărâţi asta! Şi vă invit să o faceţi, în număr cât mai mare, duminică!

     

    postheadericon Emoţie pre-electorală

    Eu zic că duminică, pe 30 noiembrie, nici nu are rost să mai mergem la vot. Sincer. Şi spun asta în deplină cunoştinţă şi foarte bine informat. Adică informat din presa locală.

     

    Să spun mai întâi că nu dau aici vina pe mijloacele media din Vâlcea. Ele doar publică, în baza unor contracte de publicitate absolut normale, materiale de propagandă electorală transmise de candidaţii care au încheiat astfel de contacte. Nu este nimic ruşinos în asta; şi eu, la rându-mi, am astfel de contracte (nu foarte multe, vreau totuşi să precizez, şi încheiate de partidul pentru care candidez - PD-L) cu publicaţii solide de pe piaţa locală.

     

    Dar am făcut afirmaţia de la început bazându-mă pe conţinutul materialelor trimise de candidaţi. Cu litere mari, în titlu, se spune ”Candidatul XY va fi votat de comuna Z cu 75%”. Sau ”Colegiul nr. N votează cu WZ”. Sau ”Cetăţenii din comuna AA l-au asigurat pe candidatul ZZZ că acesta este alesul lor”. Deci e clar, nu? De ce să mai mergem la vot? Dacă ştiam mai dinainte, nici n-am mai fi organizat alegerile ăstea care costă o groază de bani, făceam repede un sondaj prin presă şi numeam direct senatori şi deputaţi. Nemaivorbind că scăpam cu totul şi de orice incertitudine electorală, la fel ca în cazul părinţilor care nu mai au nicio surpriză la naşterea bebeluşului lor pentru că i-au aflat deja sexul cu 5 luni în urmă, de la primul ecograf.

     

    Dincolo de amuzamentul pe care infantilismul unor astfel de abordări din materialele de presă ale unora (nu toţi) dintre candidaţi îl provoacă, remarc însă ceva care mi se pare mult mai grav. O desconsiderare a simplului alegător. Care este redus la tăcere de ”masificarea” votului pentru unul sau altul dintre candidaţi. Eu, în locul acestui alegător, m-aş simţi profund jignit. ”Cine eşti dumneata ca să îmi spui cu cine voi vota?” l-aş întreba pe cel care se transformă împotriva voinţei mele în purtătorul meu de cuvânt. ”Cum îşi permiţi să te lauzi deja cu un vot pe care l-am dat încă?” Nu că aş aştepta vreun răspuns, dar, sincer, mi-ar plăcea să pun întrebările acestea.

     

    În ceea ce mă priveşte, nici nu îndrăznesc să exprim vreun pronostic vizavi de rezultatul alegerilor din Colegiul de deputaţi nr. 1 Râmnicu Vâlcea Nord. Cetăţenii din acest colegiul  - cei cu care am vorbit deja până acum, cei pe care îi voi întâlni în zilele următoare, cei cu care, din păcate, nu voi avea şansa să stau faţă în faţă - sunt oameni pretenţioşi în sensul bun al cuvântului, care cer mult de la un viitor parlamentar al lor şi care se aşteaptă ca acesta să facă şi mai multe decât i s-au cerut. Am încredere în buna judecată a locuitorilor de aici, dar nu le mut eu mâna deasupra pătraţelului unde să pună ştampila VOTAT, duminică, pe 30 noiembrie. Ei sunt singurii care o vor face.

     

    Aşa că am în continuare emoţii. Dar şi încredere.

     

    Sorin Zamfirescu

     

    PS: şi am mai auzit şi de cazuri în care părinţii ştiau de la ecograf că vor avea o fetiţă şi au ieşit... gemeni.

     

    postheadericon ”Vina” de a face parte din acelaşi partid cu primarul Gutău

    Am fost - nu numai eu, dar şi colegii mei, candidaţii PD-L în Râmnicu Vâlcea - acuzaţi că mergem în faţa alegătorilor folosindu-ne de popularitatea primarului Mircia Gutău. Aş dori să comentez puţin această acuză.

    În primul rând, nu văd unde ar fi o problemă în faptul că primarul Râmnicului, dl Mircia Gutău, încurajeaza echipa PD-L de la Râmnic, adică pe Dorel Jurcan, Samoil Vîlcu şi Sorin Zamfirescu. Altfel spus, noi, cei trei candidaţi, nu avem voie să ne asociem imaginea de cea a dlui Gutău, în timp ce alţii au. Colegii candidaţi de la PSD nu au nici o problemă în a fi promovaţi de domnul Ion Iliescu, un politician cu un încă mare capital de simpatie la nivelul ţării. Nici colegii candidaţi de la PNL nu par a fi jenaţi atunci când ne povestesc la ore de maximă audienţă realizările cele mai recente ale guvernului liberal cu aerul că ei sunt autorii acelor realizări.Şi atunci, care este problema?

    Problema este că primarul Mircia Gutău este o personalitate pe care nu o poate trece cu vederea nimeni. De aici şi gestul - eu l-aş numi aproape disperat - al unor contracandidaţi ai PD-L de la Râmnicu Vâlcea de a se folosi de imaginea primarului, chiar dacă, pe toate celelalte canale, tună şi fulgeră împotriva partidului din care acesta face parte.

    Ca să închei, cred că aş putea concluziona că singura vină pe care o am, atât eu cât şi domnii Jurcan şi Vîlcu - este aceea că facem parte şi suntem candidaţi ai unui partid care ştie să îşi promoveze valori precum domnul Gutău. În rest, să auzim numai de bine.

     

    postheadericon O anecdota... de sezon electoral

    Ca sa ne mai descretim fruntile, mai ales dupa fervoarea cu care am fost infierat de comentatori pe blogul meu, precum “domnul” gigione, va propun pentru acest sfarsit de saptamana o anecdota. Sper sa va placa, mie mi-a placut.

     

    Intr-o zi, plimbandu-se pe strada, un important politician a fost accidentat de un camion si a murit. Sufletul sau s-a ridicat la cer (probabil dintr-o eroare) si iata-l fata in fata cu Sfantul Petru… “Bine ai venit”, zice Sfantu Petru. “Vezi tu, foarte rar un politician de talia ta ajunge aici si nu prea stim ce sa facem cu tine…. Dar vom face asa: vei petrece o zi in Iad, apoi una in Rai. Dupa ce vei vedea cum este in fiecare, vei putea sa-ti alegi unde sa-ti petreci Eternitatea. 

    Omul a fost condus la ascensor, care a tot coborat, pana in Iad. Usile s-au deschis si omul s-a trezit drept in mijlocul unui teren de golf, elegant si verde. Ceva mai departe se vede un club, iar in fata lui, fostii colegi de partid si parteneri de afaceri deja decedati, imbracati in haine elegante si foarte multumiti.

    Cu totii au alergat sa-l salute, sa-l imbratiseze si au inceput sa-si aminteasca de timpurile bune, cand se imbogateau pe spinarea poporului…. Au jucat cu mare placere o partida de golf, apoi au cinat impreuna la club, delectandu-se cu manguste si caviar, iar noaptea-in compania unor tinere frumoase si libertine…. S-a intalnit chiar cu Diavolul cel mare, care s-a dovedit a fi un tip simpatic, distractiv, care a spus glume si a dansat pe masa. A fost atat de bine ca nici nu si-a dat seama cand a sosit ora de plecare. Toti l-au condus la ascensor….

    A tot urcat pana la poarta Paradisului unde Sfantu’Petru il astepta: “Acum e momentul sa intri in Paradis!” Asa ca omul politic a petrecut urmatoarele ore de pe un norisor pe altul, atingand harpa si cantand.

    Cand cele 24 de ore au zburat, Sfantul Petru a venit: "Ai petrecut o zi in Iad si una in Rai, acum e momentul sa alegi!” Omul s-a gandit un moment, apoi a spus: “Raiul este chiar frumos, dar cred ca mai bine m-as simti in Iad”.           

    Sfantul Petru l-a insotit la scensor si l-a coborat in Infern…. Cand s-au deschis usile, politicianul s-a trezit in mijlocul unui teren uscat, acoperit cu tot felul de mizerii. Si-a vazut prietenii imbracati in zdente, scotocind prin gunoaie. Diavolul cel mare il intampina si-l batu pe umar…

    “Nu inteleg - baigui politicianul. Ieri am fost aici si erau femei frumoase, teren de golf, am mancat bunatati si ne-am distrat de minune… si… si… acum tot ce aveti aici este un teren uscat, plin de porcarii… si prietenii mei par niste cersetori…

    Diavolul cel mare, zambi si zise: “IERI ERAM IN CAMPANIE ELECTORALA!AZI AI VOTAT!” 

    PS Orice asemanare cu personajele politicii romanesti sau cu perioada pe care o traversam acum este absolut accidentala si nedorita.

    Cu stima,

    Sorin Zamfirescu  
     

    postheadericon Lupta inegala (sau un raspuns pentru dl "gigione")

    Se spune ca nu te poti lupta cu o anumita categorie de oameni, pentru ca au mintea odihnita... cred ca este si cazul Dvs, domnule "gigione".

    Ceea ce mi se pare interesant insa, este faptul ca, fara sa vreti, v-ati aratat "calitatea" in care postati comentarii pe acest blog. Ma refer atunci cand spuneti "poate doriti sa publicam fotografiile acelea". Altfel spus, recunoasteti ca nu sunteti vocea alegatorului valcean din Colegiul nr. 1 de deputati, ci doar un lucrator la cine stie ce fitzuica nesemnificativa ca tiraj si cu tendinte de paparazzi. De unde imi permit sa deduc ca pozitia pe care o aveti este la fel de reprezentativa ca tirajul fitzuicii respective. Si astfel, m-am linistit.

    In alta ordine de idei, puteti sa publicati cate fotografii doriti. Daca apar in fotografie alaturi de cineva, nu inseamna ca am si incheiat vreun "mariaj" - de orice natura ar fi el - cu persoana respectiva. In aceeasi logica, daca am vreo fotografie cu domnul Ion Iliescu, asta nu inseamna ca sunt (sau am fost) membru al PSD (sau PSDR, sau FDSN sau FSN...).

    Deci, domnule "gigione" (de fapt, cred ca ghilimelele trebuia sa le pun la cuvantul domnule, nu la gigione) toate interventiile Dvs. nu valoreaza absolut nimic. Sper sa nu aveti probleme cu seful Dvs. din aceasta cauza (prietenii stiu de ce...).

    Sorin Zamfirescu