Sorin Zamfirescu

Sunt extrem de mahnit ca am "reusit" sa devin persoana "non grata" pentru cativa dintre ziaristii ramniceni. De mai multa vreme m-am considerat membru de-al tagmei daca luam in considerare doar faptul ca sunt directorul onorific al unei publicatii valcene apreciate fara sa mai tinem seama de multiplele mele colaborari (e drept discontinue) cu unele publicatii.

Exprimarile (explicatiile) mele din ultimele conferinte de presa au produs reactii vehemente din partea unor tineri publicisti pentru care am o consideratie deosebita. Mai tarziu, am trecut in revista pozitiile din acele conferinte si am ajuns la concluzia ca eu sunt cel care a gresit atat prin modul de a-mi expune ideile cat si prin argumentatia folosita. Sigur, se poate spune ca mi-am amintit ca nu e bine sa te razboiesti cu presa. Nu acesta este insa motivul pozitiei mele de mai sus fiindca niciodata nu m-am gandit ca voi fi privit de catre oamenii de presa din Valcea ca adversar (evident vorbesc despre oamenii de presa pur sange).  Probabil insa ca n-am reusit sa ma fac inteles, dar cele sustinute de mine  cu acea ocazie sunt  realitati greu - daca nu imposibil- de combatut. Si am sa le reiau pe scurt:

1. Cred in continuare ca trebuie organizat mai bine, mai eficient si mai civilizat contactul dintre ziaristii, reporterii sau operatorii tv. si parlamentarii romani. Stirile pot fi "luate la cald" si intr-un studio mai bine dotat, evitand aspectul  dezorganizat si neplacut practicat in prezent care nu se mai regaseste niciunde (vorbesc in cunostinta de cauza fiindca am vizitat mai multe parlamente europene). Iar imaginile amuzante cu deputati care sforaie, se scarpina pe frunte sau fumeaza  in timpul lucrarilor, pot fi filmate in continuare intrucat accesul la balcoanele Camerei sunt deschise pentru toate persoanele acreditate (nu doar pentru H.R.Patapievici sau Gabriel Liiceanu cum sustin potrivnicii mei). Nu inteleg totusi dece cateva publicatii valcene ma considera adversar al jurnalistilor daca am asemenea convingere civilizatoare.

2. Mentionand ca ni s-au pus la dispozitie dotari (autoturisme Logan nerevizuite si chiar harbuite, calculatoare cu tastatura blocata, etc.) cu functionalitate redusa nu m-am plans pentru ca parlamentarii romani sa fie compatimiti. Este totusi bine sa se stie adevarul despre "dolce farniente"-ul in care ei traiesc in comparatie cu alesii din alte tari mai mult sau mai putin europene. Am mentionat cu precadere acesta situatie in respectiva conferinta de presa fiindca vroiam sa dovedesc faptul ca  bugetul Camerei deputatilor nu este exagerat. E drept ca , in acelasi timp, am comparat conditia de parlamentar obisnuit  cu cea in care se "scalda" unul din liderii opozitiei si anume liderul PNL Calin Popescu Tericeanu.

3. Nu m-am gandit nici o clipa ca invitatia pe care am facut-o ziaristilor ramniceni la sfarsitul lunii ianuarie la inaugurarea cabinetului parlamentar din str. Carol nr. 19 va fi motiv pentru ca o distinsa colega sa comenteze in publicatia sa faptul ca eu, specialist in contructii, execut lucrari de amenajare interioara nenecesare (vezi exemplul dat cu parchetarea incaperii principale). Puteam da orice destinatie (bineinteles ca tot in folosul activitatii mele parlamentare) sumei cheltuite cu acea ocazie , inclusiv de majorare a salariilor colaboratorilor mei, in loc sa pardosesc inutil o incapere. Nu am facut decat niste cheltuieli mai mult decat rezonabile incercand doar sa transform un spatiu devenit insalubru prin nefolosire indelungata, intr-un spatiu mai primitor pentru toti cei care au nevoie de mine si  doresc sa ma contacteze.

Si mai cred cu tarie ca aceste incidente sau neintelegeri, desi regretabile, pot fi trecute cu vederea si ca - fara sa ne cocolosim reciproc - voi coopera in permanenta cu presa locala pentru o abordare cat mai corecta a intereselor comunitare.